luni, 27 aprilie 2009
TELEFOANE NOII SI SECOND HAND ACCEPT UNELE VARIANTE
NOKIA N95 8GB IMPECABIL LA 800RON ORIGINAL
nokia 6500 slide la 380ron
NOKIA 5610 NOU MUSIC EXPRES LA 480RON
NOKIA 5310 PINK NOU CARD 2GB MUSIC EXPRES LA 380RON
NOKIA 6124 CODAT VODAFONE NOU LA 340RON
NOKIA 3120 CLASSIC 3G NOU LA 265 RON
nokia 6300 black impecabil la 250ron
NOKIA 2680 NOU LA 200RON
NOKIA 2760 NOU LA 180RON
NOKIA 2630 ALB NOU LA 165 RON
NOKIA E50 LA 200RON SH
NOKIA 6131 SH LA 200RON
nokia 6288 impecabil la 235 ron
SONY ERICSSON W880I NOU PORTOCALIU CARD 1GB LA 350RON
sony ricsson k850i impecabil la 400ron
SONY ERICSSON W350 MOV NOU LA 300RON
SONY ERICSSON V630I LA 170RON
SONY ERICSSON R300 NOU LA 80RON
SONY ERICSSON K330 NOU CODAT ORANGE LA 100RON
SAMSUNG D900 LA 220RON
SAMSUNG J150 IMPECABIL LA 170RON
NOKIA 1680 LA 120RON
NOKIA 1209 LA 80RON
LG U81203G NOU LA 115 RON
LG KP 100 NOU ALB LA 90RON
asus p526 gps telefon la 400ron
SIMENS CL75 LA 70RON
MOTOROLA V3 BLACK LA 80RON IMPECABIL
orcie model la comanda inclusiv dual simuri
0767121594 0726481511 gabriel
duminică, 26 aprilie 2009
OCAZIE!!! SUPER AFACERE LA CHEIE
RESTAURANT IN FUNCTIUNE " CASA TEI "
AFACERE LA CHEIE CEDEAZA RESTAURANT IN FUNCTIUNE " CASA TEI" SALON 60 MP BUCATARIE UTILATA PROFESIONAL CONFORM NORMELOR U.E BAR , TERASA SUPRAFATA 400 MP ! POSIBILITATI EXTINDERE TERASA SAU SALON LOCATIE ZONA DE NORD CAMINELE STUDENTESTI LACUL TEI STRADA BERECHET CHIRIE SUPER AVANTAJOASA 1000 EURO LUNAR !! POSSIBILITATI DE DESCHIDERE MAGAZIN FAST FOOD IN FATA RESTAURANTULUI restaurantul functioneaza de peste 8 ani ! in aceias locatie . pret cedare 20 000 euro !!!
persoana de contact gabriel constantinescu 0767121594 0726481511
vineri, 24 aprilie 2009
Interzis cu bicicleta şi cu rolele în parcuri!
Parcurile Capitalei sunt transformate în muzee verzi. Autorităţile nu ne permit accesul cu vehicule nepoluante, role sau biciclete în oazele oraşului.
Un arhitect bătrân spunea odată că, în lumea civilizată, spaţiile publice sunt construite urmând cărările bătătorite de oameni. Aleile sunt betonate abia după ce oamenii sunt lăsaţi să-şi aleagă singuri cele mai convenabile scurtături. În acest fel se evită situaţiile des întâlnite la noi, în care peluzele sunt brăzdate de cărări haotice, deşi există alei organizate.
În aceeaşi lume civilizată, oamenii au voie să se odihnească pe iarbă şi sunt încurajaţi să folosească bicicletele sau rolele, ca să facă mişcare în aer liber şi să contribuie la reducerea poluării. În Bucureşti însă, călcatul pe iarbă a rămas una dintre puţinele interdicţii comuniste neabolite de democraţie, iar mersul pe bicicletă prin parcuri e incriminat şi de Codul Rutier, şi de câteva hotărâri locale.
Cu un zel demn de cauze mai bune, poliţiştii comunitari care păzesc aleile interzic, mai nou, şi accesul pe role în anumite parcuri bucureştene.
Vânate şi decimate de dezvoltatorii imobiliari, interzise rollerilor, bicicliştilor şi „amatorilor de iarbă”, spaţiile verzi ale Capitalei s-au transformat în muzee costisitoare, pentru care municipalitatea cheltuieşte câteva zeci de milioane de euro anual, dar care nu mai ajung să satisfacă nevoile publicului.
De azi aplicăm Ordonanţa 195/2002
Dumitru Tătaru, un bucureştean din sectorul 3, a fost poftit afară din Parcul IOR sâmbătă, 11 aprilie 2009, pe motiv că mergea pe bicicletă. Agenţii de pază ai firmei BGS l-au informat pe om că din acea zi au început să aplice Codul Rutier, respectiv Ordonanţa 195/2002, care interzice accesul cu biciclete în parc. Omul s-a arătat stupefiat.
La fel ca el mai sunt şi alţii care au încercat să intre cu rolele în proaspăt amenajatul Parc Bordei, din sectorul 1, pentru care s-a făcut atâta tapaj că ni-l ia Constanda, deşi e al nostru, al poporului.
Poporul nu are voie să se bucure de ce-i al lui decât în limitele trasate de legiuitori. Două hotărâri ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti (CGMB), una din 1994 şi alta din 2001, interzic călcatul pe iarbă şi accesul cu bicicletele în parcuri. Amenzile, cuprinse între 40 şi 60 de lei, nu sunt aplicate însă decât în anumite parcuri, probabil acolo unde zelul gardienilor e mai mare. În Parcul Tineretului, de exemplu, din sectorul 4, în Drumul Taberei, din sectorul 6, şi în Herăstrău, din sectorul 1, plimbatul pe role şi pe bicicletă nu e sancţionat şi nici n-a murit nimeni din asta.
În Tineretului însă, un grup de tineri care jucau volei pe iarbă a fost izgonit de gardieni. Asta în condiţiile în care iarba din acel parc creşte singură, nu munceşte nimeni ca s-o planteze sau s-o ude, iar, vara, parcul se transformă în ştrand ad-hoc, deşi scăldatul în apa lacului e interzis.
Bate şaua ca să priceapă primarii
George Culda, preşedintele Asociaţiei „Bate Şaua să Priceapă Iapa”, spune că, în ciuda eforturilor sale de a sensibiliza autorităţile locale în favoarea bicicliştilor, realitatea de pe teren demonstrează că, voit sau inconştient, cineva a înţeles sau a interpretat greşit mesajul lui.
„Din 2007, în numele Asociaţiei «Bate Şaua...», fac lobby la autorităţi pentru a se da acces liber în parcuri. De mulţi ani, situaţia e confuză. În unele parcuri, cum e Parcul Plumbuita, din sectorul 2, a fost emisă o hotărâre a consiliului local prin care se interzice expres accesul cu bicicleta. Motivele sunt în general puerile. În conştiinţa multora încă există teama rămasă de pe vremea lui Ceauşescu, cum că nu avem voie cu bicicleta în parcuri”, explică George Culda.
El crede că cei mai mulţi bucureşteni adulţi nu mai au curajul să utilizeze bicicleta în traficul urban deoarece n-o mai stăpânesc bine. „De aceea consider necesar ca, în primul rând, marile parcuri ale Capitalei să fie amenajate pentru deplasarea cu bicicleta, în condiţii de siguranţă şi confort, pentru ca oricine să se poată plimba sau antrena, fără să deranjeze şi fără să fie deranjat”, arată Culda.
Şi edilii promit piste
Nu e de acord arhitectul-şef al sectorului 3, Ştefan Dumitraşcu, pe motiv că plimbatul cu bicicleta sau cu rolele prin parcuri poate produce accidente în rândul pietonilor. „De aceea am amenajat piste pentru biciclişti pe toate arterele sectorului 3, iar în parcuri am creat spaţii speciale pentru rolleri. Le-am oferit oamenilor alternative şi e normal ca acum să putem pune în aplicare Codul Rutier”, explică Dumitraşcu motivul pentru care Parcul IOR a devenit interzis celor care „se dau pe roţi”.
Mai împăciuitor, primarul general, Sorin Oprescu, a promis recent, în cadrul Campaniei „Capitala creşte Verde”, că va face kilometri întregi de benzi pentru biciclişti chiar în Tineretului: „Special pentru bucureştenii dornici să circule cu bicicleta avem un proiect. Este vorba despre 6 kilometri de alei pentru biciclişti, cu dublu sens, la toate intrările parcului, cu trasee delimitate. Acest proiect va intra în execuţia Admi nis traţiei Lacuri, Parcuri şi A gre ment”.
O linie de mijloc e trasată de ecologistul Dragoş Bucurenci, care crede că locul bicicliştilor nu e pe aleile parcurilor, „unde se joacă copii şi se plimbă persoane vârstnice”. „Abuzivă nu e interdicţia, ci faptul că nu se oferă opţiuni, adică piste speciale pe care să poată circula, ferind pietonii. Şi aici e nevoie de presiunea opiniei publice pen tru ca primăriile să facă mai multe astfel de piste în cel mai scurt timp”, conchide Bucurenci.
"Consider necesar ca, în primul rând, marile parcuri ale Capitalei să fie amenajate pentru deplasarea cu bicicleta, în
condiţii de siguranţă şi confort.",
George Culda, preşedintele Asociaţiei „Bate Şaua să Priceapă Iapa”
PETIŢII ŞI INIŢIATIVE
„Ne-am civilizat şi noi, ştim să stăm pe iarbă”
Aproape 700 de bucureşteni au semnat o petiţie on-line, prin care cer Primăriei Capitalei să abroge hotărârile ce interzic călcatul pe iarbă şi plimbatul cu bicicleta în parcuri.
Consilierul PDL Mircea Valentin s-a autosesizat şi a depus deja la comisiile locale un proiect de hotărâre prin care se permite călcatul pe iarba din parcuri.
„A trecut de primele avize, ne mai trebuie cel de la Direcţia Inspecţii din primărie, apoi putem s-o supunem aprobării consiliului. Vor fi spaţii special create, cu gazon de stadion, rezistent la călcat, pe care cetăţenii să se poată relaxa”, îşi explică demersul Valentin, care admite că în administraţia publică există şi mulţi funcţionari cu „vederi de cal”, din cauza cărora acest proiect este tărăgănat.
El însuşi roller şi biciclist, consilierul PDL a aflat de la reporterul EVZ că plăcerile sale încală legile.
„Absurd! Cum să nu avem voie cu rolele şi cu bicicleta în parc?! O să completez proiectul referitor la călcatul pe iarbă, astfel încât să permitem şi plimbările pe bicicletă sau role”, promite Valentin.
Să importăm bun-simţ
Viviana Druga, iniţiatoarea proiectului artistic „Republika Banana”, crede că interdicţia de a călca iarba are legătură şi cu proasta creştere a românului.
„Teoretic, nu are sens această interdicţie, poate s-a transmis dintr-o obişnuinţă cu huligăneala, omorârea lebedelor, dar în momentul în care se produce o conştientizare generală că acesta e un spaţiu public, pe care trebuie să-l împărţim şi să-l protejăm, cred că suntem în punctul în care ar trebui să se dea liber la verde. De ce nu importăm nişte bun-simţ relaxat, omenesc: staţi pe iarbă, nu stricaţi, enjoy!”, spune Druga.
Şi Bucurenci crede că românii s-au copt suficient cât să fie în stare să calce pe spaţiul verde: „Ne-am civilizat şi noi şi am învăţat să stăm frumos pe iarbă, aşa că e timpul să le cerem primăriilor să schimbe această regulă. Peste tot în Europa, în parcuri, se stă pe iarbă”.
PERICOL. Dacă stai la soare, pe iarbă, şi te vede vreun poliţist comunitar zelos, rişti să iei amendă cel puţin 40 de lei
Foto: Răzvan Vălcăneanţu
LEGISLAŢIE
Amenzi cuprinse între 40 şi 100 de lei
Codul Rutier, respectiv regulamentul de aplicare a acestuia (Ordonanţa 195/2000), interzice, la articolul 195, litera j, accesul cu bicicletele pe aleile parcurilor, cu excepţia cazurilor când nu stânjenesc circulaţia pietonilor. Amenda e cuprinsă între 60 şi 80 de lei. Hotărârea CGMB nr. 10/2001 interzice accesul în parcuri cu mijloace auto, moto, velo sau cu tracţiune animală, cu excepţia autovehiculelor de intervenţii. Aceeaşi hotărâre interzice călcatul pe iarbă.
În ambele cazuri, amenda e cuprinsă între 40 şi 60 de lei (persoane fizice) şi între 60 şi 100 de lei (persoane juridice). Când s-a votat, hotărârea a făcut mare vâlvă, dar nu din cauza acestor restricţii, ci din cauză că interzicea accesul cu maşina în parcuri. A fost interpretată ca o lovitură dată bucureştenilor de fiţe, care mergeau la terasele din parcuri numai cu maşina. Între timp, situaţia acestora s-a reglementat: fiecare şmecher şi-a făcut rost de câte o legitimaţie de acces în parc, pe motiv că ar fi „maşină de intervenţie”.
sursa www.evz.ro SA INTERZICA ACCESUL SI CU CARUCIOARE DE COPII ..ATAT A MAII RAMAS
Parcurile Capitalei sunt transformate în muzee verzi. Autorităţile nu ne permit accesul cu vehicule nepoluante, role sau biciclete în oazele oraşului.
Un arhitect bătrân spunea odată că, în lumea civilizată, spaţiile publice sunt construite urmând cărările bătătorite de oameni. Aleile sunt betonate abia după ce oamenii sunt lăsaţi să-şi aleagă singuri cele mai convenabile scurtături. În acest fel se evită situaţiile des întâlnite la noi, în care peluzele sunt brăzdate de cărări haotice, deşi există alei organizate.
În aceeaşi lume civilizată, oamenii au voie să se odihnească pe iarbă şi sunt încurajaţi să folosească bicicletele sau rolele, ca să facă mişcare în aer liber şi să contribuie la reducerea poluării. În Bucureşti însă, călcatul pe iarbă a rămas una dintre puţinele interdicţii comuniste neabolite de democraţie, iar mersul pe bicicletă prin parcuri e incriminat şi de Codul Rutier, şi de câteva hotărâri locale.
Cu un zel demn de cauze mai bune, poliţiştii comunitari care păzesc aleile interzic, mai nou, şi accesul pe role în anumite parcuri bucureştene.
Vânate şi decimate de dezvoltatorii imobiliari, interzise rollerilor, bicicliştilor şi „amatorilor de iarbă”, spaţiile verzi ale Capitalei s-au transformat în muzee costisitoare, pentru care municipalitatea cheltuieşte câteva zeci de milioane de euro anual, dar care nu mai ajung să satisfacă nevoile publicului.
De azi aplicăm Ordonanţa 195/2002
Dumitru Tătaru, un bucureştean din sectorul 3, a fost poftit afară din Parcul IOR sâmbătă, 11 aprilie 2009, pe motiv că mergea pe bicicletă. Agenţii de pază ai firmei BGS l-au informat pe om că din acea zi au început să aplice Codul Rutier, respectiv Ordonanţa 195/2002, care interzice accesul cu biciclete în parc. Omul s-a arătat stupefiat.
La fel ca el mai sunt şi alţii care au încercat să intre cu rolele în proaspăt amenajatul Parc Bordei, din sectorul 1, pentru care s-a făcut atâta tapaj că ni-l ia Constanda, deşi e al nostru, al poporului.
Poporul nu are voie să se bucure de ce-i al lui decât în limitele trasate de legiuitori. Două hotărâri ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti (CGMB), una din 1994 şi alta din 2001, interzic călcatul pe iarbă şi accesul cu bicicletele în parcuri. Amenzile, cuprinse între 40 şi 60 de lei, nu sunt aplicate însă decât în anumite parcuri, probabil acolo unde zelul gardienilor e mai mare. În Parcul Tineretului, de exemplu, din sectorul 4, în Drumul Taberei, din sectorul 6, şi în Herăstrău, din sectorul 1, plimbatul pe role şi pe bicicletă nu e sancţionat şi nici n-a murit nimeni din asta.
În Tineretului însă, un grup de tineri care jucau volei pe iarbă a fost izgonit de gardieni. Asta în condiţiile în care iarba din acel parc creşte singură, nu munceşte nimeni ca s-o planteze sau s-o ude, iar, vara, parcul se transformă în ştrand ad-hoc, deşi scăldatul în apa lacului e interzis.
Bate şaua ca să priceapă primarii
George Culda, preşedintele Asociaţiei „Bate Şaua să Priceapă Iapa”, spune că, în ciuda eforturilor sale de a sensibiliza autorităţile locale în favoarea bicicliştilor, realitatea de pe teren demonstrează că, voit sau inconştient, cineva a înţeles sau a interpretat greşit mesajul lui.
„Din 2007, în numele Asociaţiei «Bate Şaua...», fac lobby la autorităţi pentru a se da acces liber în parcuri. De mulţi ani, situaţia e confuză. În unele parcuri, cum e Parcul Plumbuita, din sectorul 2, a fost emisă o hotărâre a consiliului local prin care se interzice expres accesul cu bicicleta. Motivele sunt în general puerile. În conştiinţa multora încă există teama rămasă de pe vremea lui Ceauşescu, cum că nu avem voie cu bicicleta în parcuri”, explică George Culda.
El crede că cei mai mulţi bucureşteni adulţi nu mai au curajul să utilizeze bicicleta în traficul urban deoarece n-o mai stăpânesc bine. „De aceea consider necesar ca, în primul rând, marile parcuri ale Capitalei să fie amenajate pentru deplasarea cu bicicleta, în condiţii de siguranţă şi confort, pentru ca oricine să se poată plimba sau antrena, fără să deranjeze şi fără să fie deranjat”, arată Culda.
Şi edilii promit piste
Nu e de acord arhitectul-şef al sectorului 3, Ştefan Dumitraşcu, pe motiv că plimbatul cu bicicleta sau cu rolele prin parcuri poate produce accidente în rândul pietonilor. „De aceea am amenajat piste pentru biciclişti pe toate arterele sectorului 3, iar în parcuri am creat spaţii speciale pentru rolleri. Le-am oferit oamenilor alternative şi e normal ca acum să putem pune în aplicare Codul Rutier”, explică Dumitraşcu motivul pentru care Parcul IOR a devenit interzis celor care „se dau pe roţi”.
Mai împăciuitor, primarul general, Sorin Oprescu, a promis recent, în cadrul Campaniei „Capitala creşte Verde”, că va face kilometri întregi de benzi pentru biciclişti chiar în Tineretului: „Special pentru bucureştenii dornici să circule cu bicicleta avem un proiect. Este vorba despre 6 kilometri de alei pentru biciclişti, cu dublu sens, la toate intrările parcului, cu trasee delimitate. Acest proiect va intra în execuţia Admi nis traţiei Lacuri, Parcuri şi A gre ment”.
O linie de mijloc e trasată de ecologistul Dragoş Bucurenci, care crede că locul bicicliştilor nu e pe aleile parcurilor, „unde se joacă copii şi se plimbă persoane vârstnice”. „Abuzivă nu e interdicţia, ci faptul că nu se oferă opţiuni, adică piste speciale pe care să poată circula, ferind pietonii. Şi aici e nevoie de presiunea opiniei publice pen tru ca primăriile să facă mai multe astfel de piste în cel mai scurt timp”, conchide Bucurenci.
"Consider necesar ca, în primul rând, marile parcuri ale Capitalei să fie amenajate pentru deplasarea cu bicicleta, în
condiţii de siguranţă şi confort.",
George Culda, preşedintele Asociaţiei „Bate Şaua să Priceapă Iapa”
PETIŢII ŞI INIŢIATIVE
„Ne-am civilizat şi noi, ştim să stăm pe iarbă”
Aproape 700 de bucureşteni au semnat o petiţie on-line, prin care cer Primăriei Capitalei să abroge hotărârile ce interzic călcatul pe iarbă şi plimbatul cu bicicleta în parcuri.
Consilierul PDL Mircea Valentin s-a autosesizat şi a depus deja la comisiile locale un proiect de hotărâre prin care se permite călcatul pe iarba din parcuri.
„A trecut de primele avize, ne mai trebuie cel de la Direcţia Inspecţii din primărie, apoi putem s-o supunem aprobării consiliului. Vor fi spaţii special create, cu gazon de stadion, rezistent la călcat, pe care cetăţenii să se poată relaxa”, îşi explică demersul Valentin, care admite că în administraţia publică există şi mulţi funcţionari cu „vederi de cal”, din cauza cărora acest proiect este tărăgănat.
El însuşi roller şi biciclist, consilierul PDL a aflat de la reporterul EVZ că plăcerile sale încală legile.
„Absurd! Cum să nu avem voie cu rolele şi cu bicicleta în parc?! O să completez proiectul referitor la călcatul pe iarbă, astfel încât să permitem şi plimbările pe bicicletă sau role”, promite Valentin.
Să importăm bun-simţ
Viviana Druga, iniţiatoarea proiectului artistic „Republika Banana”, crede că interdicţia de a călca iarba are legătură şi cu proasta creştere a românului.
„Teoretic, nu are sens această interdicţie, poate s-a transmis dintr-o obişnuinţă cu huligăneala, omorârea lebedelor, dar în momentul în care se produce o conştientizare generală că acesta e un spaţiu public, pe care trebuie să-l împărţim şi să-l protejăm, cred că suntem în punctul în care ar trebui să se dea liber la verde. De ce nu importăm nişte bun-simţ relaxat, omenesc: staţi pe iarbă, nu stricaţi, enjoy!”, spune Druga.
Şi Bucurenci crede că românii s-au copt suficient cât să fie în stare să calce pe spaţiul verde: „Ne-am civilizat şi noi şi am învăţat să stăm frumos pe iarbă, aşa că e timpul să le cerem primăriilor să schimbe această regulă. Peste tot în Europa, în parcuri, se stă pe iarbă”.
PERICOL. Dacă stai la soare, pe iarbă, şi te vede vreun poliţist comunitar zelos, rişti să iei amendă cel puţin 40 de lei
Foto: Răzvan Vălcăneanţu
LEGISLAŢIE
Amenzi cuprinse între 40 şi 100 de lei
Codul Rutier, respectiv regulamentul de aplicare a acestuia (Ordonanţa 195/2000), interzice, la articolul 195, litera j, accesul cu bicicletele pe aleile parcurilor, cu excepţia cazurilor când nu stânjenesc circulaţia pietonilor. Amenda e cuprinsă între 60 şi 80 de lei. Hotărârea CGMB nr. 10/2001 interzice accesul în parcuri cu mijloace auto, moto, velo sau cu tracţiune animală, cu excepţia autovehiculelor de intervenţii. Aceeaşi hotărâre interzice călcatul pe iarbă.
În ambele cazuri, amenda e cuprinsă între 40 şi 60 de lei (persoane fizice) şi între 60 şi 100 de lei (persoane juridice). Când s-a votat, hotărârea a făcut mare vâlvă, dar nu din cauza acestor restricţii, ci din cauză că interzicea accesul cu maşina în parcuri. A fost interpretată ca o lovitură dată bucureştenilor de fiţe, care mergeau la terasele din parcuri numai cu maşina. Între timp, situaţia acestora s-a reglementat: fiecare şmecher şi-a făcut rost de câte o legitimaţie de acces în parc, pe motiv că ar fi „maşină de intervenţie”.
sursa www.evz.ro SA INTERZICA ACCESUL SI CU CARUCIOARE DE COPII ..ATAT A MAII RAMAS
miercuri, 22 aprilie 2009
TELEFOANE NOII SI SECOND HAND ACCEPT UNELE VARIANTE
NOKIA N95 8GB IMPECABIL LA 800RON ORIGINAL
nokia 6500 slide la 380ron
NOKIA N82 CARD 2GB LA 600RON
NOKIA 5610 NOU MUSIC EXPRES LA 480RON
NOKIA 5310 PINK NOU CARD 2GB MUSIC EXPRES LA 380RON
NOKIA 6124 CODAT VODAFONE NOU LA 340RON
NOKIA 3120 CLASSIC 3G NOU LA 265 RON
nokia 6300 black impecabil la 250ron
NOKIA 2680 NOU LA 200RON
NOKIA 2760 NOU LA 180RON
NOKIA 2630 ALB NOU LA 165 RON
NOKIA E50 LA 200RON SH
NOKIA 6131 SH LA 200RON
nokia 6288 impecabil la 235 ron
SONY ERICSSON W880I NOU PORTOCALIU CARD 1GB LA 350RON
SONY ERICSSON W350 MOV NOU LA 300RON
SONY ERICSSON V630I LA 170RON
SONY ERICSSON R300 NOU LA 80RON
SONY ERICSSON K330 NOU CODAT ORANGE LA 100RON
SAMSUNG J600 PINK NOU LA 250RON
SAMSUNG D900 LA 220RON
LG U81203G NOU LA 125 RON
LG KP 100 NOU ALB LA 100RON
sony ericsson p990i la 350ron
asus gps telefon la 350ron
0767121594 0726481511
Bomba imobiliara inca ticaie
O agenda - interna si externa - mai mult decit fierbinte a deturnat in mare masura dezbaterea publica de la chestiunile legate de criza economica. O criza care, in Romania, abia incepe. Si pare a se uita (prea) repede ca miezul crizei, in tara noastra si nu numai, a fost domeniul imobiliar. Iar de acolo inca se aude ticaitul bombei cu ceas, bomba pe care, cel putin deocamdata, nu a dezamorsat-o nimeni.
Nu mai revenim la analiza cauzelor care, intre 2004 si 2007, au contribuit cu ingredientele necesare la fabricare acestei bombe. Am facut-o in alte demersuri jurnalistice, au facut-o si altii. Problema este ce se intimpla acum si ce se poate intimpla, predictibil, in viitor.
"Moda" constructiilor a format un suvoi care a adunat laolalta firme de renume si cu expertiza necesara, aventurieri in goana dupa aur, plescari in cautare de profituri lesnicioase, fabricanti de mezeluri convertiti la cultul fier-betonului si gambleri care au simtit mirosul prazii.
Pe cealalta parte a baricadei, s-au aliniat ca oile cei carora bancile le ofereau credite cu o suspecta generozitate si pe care-i luase valul aparentei prosperitati a tarii noastre. Scriem "aparenta", pentru ca aparenta s-a si dovedit si s-ar fi dovedit cu sau fara criza externa.
Pe scurt, la nivel de stat si la nivel individual, ne-am intins mai mult decit ne era plapuma si, asa cum ne-a invatat bunica, trebuia sa vina si nota de plata.
Constructorii enumerati mai sus se impart, astazi, in trei categorii.
Prima, aceea a fericitilor. Au stiut cit sa investeasca, unde si cind sa vinda. Aceste firme ne intereseaza doar din punct de vedere social, pentru ca, in lipsa de comenzi actuale, concediaza muncitori.
A doua categorie este a celor care au lucrat pe muchie. Au reusit sa adune destul profit - in vremurile bune (pentru ei) in care lucrau cu adaosuri de 300 la suta - pentru a rezista furtunii fara sa se duca la fund macar o perioada. Aceste firme s-au restructurat, sunt capabile sa returneze momentan eventualele credite bancare fara incidente de plata si sa-si finanteze finalizarea lucrarilor in curs.
Insa nu vor mai rezista in aceasta conditie mai mult de citeva luni si vor trece, macar unii, in cea de-a treia categorie, aceea a nefericitilor. Nefericitii sunt cei cu apa deja la nas.
Au luat credite bancare la dobinzi mari (oricum isi scoteau pirleala pe seama viitorilor cumpratori), nu au mai apucat sa finalizeze/vinda obiectivele si, prin urmare, se afla intre nicovala pietei si presiunea restantelor la banci si furnizori.
Cumparatorii, la rindul lor, se impart in trei categorii. Cei care n-au decit sa spuna "aferim" pentru ca au dat pe un apartament o suma din care astazi nu ar recupera nici jumatate. Au avut bani - sau sunt in stare sa-si plateasca ratele creditului bancar - si nu dau din colt in colt.
Pot sa astepte ca preturile sa revina daca nu la nivelul neverosimil din 2007/2008, macar la un nivel semnificativ superior celui de astazi.
O a doua categorie sunt cei pe care cutia in care locuiesc i-a costat "singe, sudoare si lacrimi", dar nu au ajuns in faliment pentru asta.
Doar ca platesc rate inca vreo zece-cincispreze ani, clienti captivi ai bancilor, si trebuie sa-si mai revizuiasca destul de drastic lista de cheltuieli. Dar o ultima categorie - numeroasa - este aceea a celor care au dansat pe sirma fara plasa de siguranta, bazindu-se, vorba lui Marin Preda, pe nici ei nu stiu ce. Care ajung in situatia de insolvabili, si nici macar nu pot sa-si vinda casa pentru a recupera creditul (o face banca pentru recuperarea datoriei).
De ce nefericitii din constructii si cei asisderea lor din rindul cumparatorilor reprezinta o bomba?
In primul rind, pentru ca sunt multi. O suma de drame individuale care formeaza, treptat, o drama nationala. In al doilea rind, pot provoca probleme in sistemul bancar. Un insolvabil care a primit un credit de 200.000 de euro pentru un apartament este un client de la care banca nu isi mai poate recupera nici macar creditul initial, fara sa mai vorbim de dobinzi si comisioane.
Pentru ca daca banca ii scoate casa la vinzare acum, nu face decit sa contribuie si mai mult la majorarea unei oferte imobiliare pe fond de scadere dramatica a cererii solvabile. Este la fel de valabil pentru firme. Daca firma de constructii ramine cu trei schelete de beton si o suta de muncitori concediati, n-ai facut nimic.
Ca banca nu poti sa trasformi iarasi in bani cele trei schelete din beton, iar muncitorii concediati - si care nici nu mai pot lua drumul bejaniei spre Italia sau Spania - devin consumatori de bani publici si nu contribuabili fiscali.
Cam acestea sunt datele problemei ASTAZI. In curind, punctele de echilibru instabil se vor preschimba in insolvabilitati comerciale sau individuale si bulgarele va incepe sa se rostogoleasca.
In SUA, acesta a fost momentul propriu-zis al declansarii crizei, moment care a scos la suprafata putregaiul pitit prin conturile unor institutii financiare ce "impachetasera" nimicul si-l clasificasera AAA, apoi il dadusera mai departe. Cine a ramas cu pacaliciul in mina, deja este istorie din punct de vedere al afacerilor.
Deocamdata, la probleme de soiul acesta se raspunde, de la nivel administrativ, cu sporirea presiunii fiscale si cu dorinta nastrusnica de a lua taxe de unde nu sunt bani (profit). Dezamorsarea bombei trebuie sa vina simultan din doua directii.
Aceea a reluarii creditarii - fara conditiile camataresti care au adus bancilor in 2008 cel mai mare profit din istoria ultimilor 20 de ani - si o politica inteligenta vizavi de firmele in impas (cele viabile). Altminteri, bomba este suficient de puternica pentru a sparge geamurile intregii economii, sau macar a unei bune parti a acesteia.
sursa www.bloombiz.ro
O agenda - interna si externa - mai mult decit fierbinte a deturnat in mare masura dezbaterea publica de la chestiunile legate de criza economica. O criza care, in Romania, abia incepe. Si pare a se uita (prea) repede ca miezul crizei, in tara noastra si nu numai, a fost domeniul imobiliar. Iar de acolo inca se aude ticaitul bombei cu ceas, bomba pe care, cel putin deocamdata, nu a dezamorsat-o nimeni.
Nu mai revenim la analiza cauzelor care, intre 2004 si 2007, au contribuit cu ingredientele necesare la fabricare acestei bombe. Am facut-o in alte demersuri jurnalistice, au facut-o si altii. Problema este ce se intimpla acum si ce se poate intimpla, predictibil, in viitor.
"Moda" constructiilor a format un suvoi care a adunat laolalta firme de renume si cu expertiza necesara, aventurieri in goana dupa aur, plescari in cautare de profituri lesnicioase, fabricanti de mezeluri convertiti la cultul fier-betonului si gambleri care au simtit mirosul prazii.
Pe cealalta parte a baricadei, s-au aliniat ca oile cei carora bancile le ofereau credite cu o suspecta generozitate si pe care-i luase valul aparentei prosperitati a tarii noastre. Scriem "aparenta", pentru ca aparenta s-a si dovedit si s-ar fi dovedit cu sau fara criza externa.
Pe scurt, la nivel de stat si la nivel individual, ne-am intins mai mult decit ne era plapuma si, asa cum ne-a invatat bunica, trebuia sa vina si nota de plata.
Constructorii enumerati mai sus se impart, astazi, in trei categorii.
Prima, aceea a fericitilor. Au stiut cit sa investeasca, unde si cind sa vinda. Aceste firme ne intereseaza doar din punct de vedere social, pentru ca, in lipsa de comenzi actuale, concediaza muncitori.
A doua categorie este a celor care au lucrat pe muchie. Au reusit sa adune destul profit - in vremurile bune (pentru ei) in care lucrau cu adaosuri de 300 la suta - pentru a rezista furtunii fara sa se duca la fund macar o perioada. Aceste firme s-au restructurat, sunt capabile sa returneze momentan eventualele credite bancare fara incidente de plata si sa-si finanteze finalizarea lucrarilor in curs.
Insa nu vor mai rezista in aceasta conditie mai mult de citeva luni si vor trece, macar unii, in cea de-a treia categorie, aceea a nefericitilor. Nefericitii sunt cei cu apa deja la nas.
Au luat credite bancare la dobinzi mari (oricum isi scoteau pirleala pe seama viitorilor cumpratori), nu au mai apucat sa finalizeze/vinda obiectivele si, prin urmare, se afla intre nicovala pietei si presiunea restantelor la banci si furnizori.
Cumparatorii, la rindul lor, se impart in trei categorii. Cei care n-au decit sa spuna "aferim" pentru ca au dat pe un apartament o suma din care astazi nu ar recupera nici jumatate. Au avut bani - sau sunt in stare sa-si plateasca ratele creditului bancar - si nu dau din colt in colt.
Pot sa astepte ca preturile sa revina daca nu la nivelul neverosimil din 2007/2008, macar la un nivel semnificativ superior celui de astazi.
O a doua categorie sunt cei pe care cutia in care locuiesc i-a costat "singe, sudoare si lacrimi", dar nu au ajuns in faliment pentru asta.
Doar ca platesc rate inca vreo zece-cincispreze ani, clienti captivi ai bancilor, si trebuie sa-si mai revizuiasca destul de drastic lista de cheltuieli. Dar o ultima categorie - numeroasa - este aceea a celor care au dansat pe sirma fara plasa de siguranta, bazindu-se, vorba lui Marin Preda, pe nici ei nu stiu ce. Care ajung in situatia de insolvabili, si nici macar nu pot sa-si vinda casa pentru a recupera creditul (o face banca pentru recuperarea datoriei).
De ce nefericitii din constructii si cei asisderea lor din rindul cumparatorilor reprezinta o bomba?
In primul rind, pentru ca sunt multi. O suma de drame individuale care formeaza, treptat, o drama nationala. In al doilea rind, pot provoca probleme in sistemul bancar. Un insolvabil care a primit un credit de 200.000 de euro pentru un apartament este un client de la care banca nu isi mai poate recupera nici macar creditul initial, fara sa mai vorbim de dobinzi si comisioane.
Pentru ca daca banca ii scoate casa la vinzare acum, nu face decit sa contribuie si mai mult la majorarea unei oferte imobiliare pe fond de scadere dramatica a cererii solvabile. Este la fel de valabil pentru firme. Daca firma de constructii ramine cu trei schelete de beton si o suta de muncitori concediati, n-ai facut nimic.
Ca banca nu poti sa trasformi iarasi in bani cele trei schelete din beton, iar muncitorii concediati - si care nici nu mai pot lua drumul bejaniei spre Italia sau Spania - devin consumatori de bani publici si nu contribuabili fiscali.
Cam acestea sunt datele problemei ASTAZI. In curind, punctele de echilibru instabil se vor preschimba in insolvabilitati comerciale sau individuale si bulgarele va incepe sa se rostogoleasca.
In SUA, acesta a fost momentul propriu-zis al declansarii crizei, moment care a scos la suprafata putregaiul pitit prin conturile unor institutii financiare ce "impachetasera" nimicul si-l clasificasera AAA, apoi il dadusera mai departe. Cine a ramas cu pacaliciul in mina, deja este istorie din punct de vedere al afacerilor.
Deocamdata, la probleme de soiul acesta se raspunde, de la nivel administrativ, cu sporirea presiunii fiscale si cu dorinta nastrusnica de a lua taxe de unde nu sunt bani (profit). Dezamorsarea bombei trebuie sa vina simultan din doua directii.
Aceea a reluarii creditarii - fara conditiile camataresti care au adus bancilor in 2008 cel mai mare profit din istoria ultimilor 20 de ani - si o politica inteligenta vizavi de firmele in impas (cele viabile). Altminteri, bomba este suficient de puternica pentru a sparge geamurile intregii economii, sau macar a unei bune parti a acesteia.
sursa www.bloombiz.ro